off...cred ca nu am timp.....sau mai bine spus traiesc cu iluzia permananta ca nu am timp...alerg catre ceva mereu si, asemenea unui vis urat, nu par sa ajung niciodata.
dupa o saptamana in care am crezut ca voi avea timp sa cuceresc lumea, nu-mi amintesc decat ca... am facut instalatii electrice si am stricat altele, am lipit, am alergat pe un pod ca sa scap de frig, am curatat mulaje, m-am dat cu placa si am cazut in fund, am incercat sa vad filmul "the unbearable lightness of being" dar la fel ca si cartea a devenit insuportabil dupa un timp...(chiar daca mi se par foarte interesante personajele si povestea), am cusut, am nins, am dansat, am iubit, m-am intristat.
azi dimineata am visat ca alunec pe o partie improvizata cu skiurile infasurate intr-un dres de dama, apoi peste cateva minute am visat ca sunt aruncata precum sunt artificiile deasupra unui oras plin cu licurici la geamuri si privesc in jos spre o perspectiva abrupta..nu ma pot abtine si fac poze.
